Ok, so I’ve skipped some weeks, and today isn’t Monday, but it’s still the beginning of the week and it’s better later than never, so here’s some other comedians’ stand-up show , a.k.a. ‘A (new) Laugh For The Week’.

I’ve discovered them in another one of my boring vacation days and I really enjoyed them .  Here’s introducing you to Flight of the Conchords, a Grammy Award-winning New Zealand’s ” guitar-based digi-bongo acapella-rap-funk-comedy folk duo”. Now I bet that’s something you’ve never heard before They also star in their own radio and television series:

Flight of the Conchords – Hiphopopotamus vs. Rhymenoceros . Enjoy!

George Carlin, the legendary comedian died yesterday, June 22, of heart failure. He was 71.

Best known for his “Seven Dirty Words” routine, he placed second on the list of the 10 greatest stand-up comedians. When I first saw him on Youtube, 2 or 3 months ago, I remember thinking: what a funny old man, still so young in spirit, way ahead of many others of his age with such a modern mentality… Too bad next time when I’ll watch one of his routines, I won’t be able to say he “is” great , only that he “was”…

I came up with an idea today, reading about him and his passing… I’ll post every Monday a comedian’s stand-up show, and I’ll call the series A Laugh for the Week (AL 4 TW). Hope you’ll all enjoy it…

And who could be more appropriate to start with, than:

George Carlin: Modern Man

RIP George Carlin (1937 –  2008), and thanks for the laugh!

**See the transcript of Modern Man here

**Click here for Mr. Carlin’s website & here to read more about the entertainer & the man behind the scene.

On the 9th May, I went on a trip in Serbia. In only two days, we visited Novi Sad, Serbia’s second-largest city, Matica Srpska – the most prominent cultural institution in the city and of the whole Serbian culture, the Petrovaradin Fortress, 3 monasteries situated on the Fruška Gora mountain and an etno house in Maradik. Below are some pictures taken during our short visit.

Unfortunately, the gallery-option didn’t let me sort the pictures, so they’re mixed up. But once you’ll click on each picture, you’ll be able to read what it represents.

Cand spamurile cu invitatii de la diferite site-uri de socializare au inceput sa-mi umple inbox-ul, si amicii/colegii au inceput sa laude site-urile ai caror membrii erau, m-am gandit, hai sa ma uit peste cateva, sa stiu si eu cu ce se mananca. Am dat peste Facebook, hi5, Flickr, Ringo, si, desigur… MySpace.

Auzisem ca este unul dintre cei mai populari, ca si multi artisti isi fac pagina aici, asa ca am decis sa mai citesc cate ceva despre site. Am intrat pe Wikipedia, si m-am uitat peste articol, asa, in mare, pana am ajuns la sectiunea See also, unde sunt enumerate si alte chestii, care intr-o forma sau alta, au ceva in comun cu tema de pe pagina respectiva. Trec cu privirea peste lista, cand urmatorul imi atrage atentia: MyDeathSpace.com (MDS). Curioasa, dau click, sa aflu mai mult.

MDS este un site care leaga utilizatorii MySpace care au decedat, de necrologurile lor. Incepand din luna lansarii (Ianuarie 2006) si pana acum au fost catalogate peste 5000 de pagini web, si are zilnic, intre 15000 si 20000 de vizitatori. WTF? Parea prea ciudat sa fie adevarat. Si totusi… Acesta relateaza detaliat, cum au fost oamenii impuscati, otraviti, raniti in accidente (mai ales) de masina, sau cum s-au sinucis. Deasemenea, demasca criminalii condamnati care au profil pe Myspace.

Cum intri pe site, urmatorul desen iti ureaza bun venit,

sugerandu-ti parca: uite, poate intr-o zi, si tu vei fi trecut aici… :-S

Well, um… no. Thank you…

Si daca dai click pe Latest article, in dreapta desenului, iti si apar intamplarile tragice care au curmat viata cuiva. Si iti dai seama in ce lume naspa traim… tineri mor impuscati, injunghiati, copii de 14 ani se sinucid… si toti apar pe net, listati unul sub celalalt, drept senzatie… It’s just too depressing.

Imi aduce aminte de documentarul controversial The Bridge, in care oameni sar spre moarte, de pe un pod, fara sa stie ca sunt filmati (si nu este o chestie regizata, ei chiar mor) . Atat ca aici nu sunt filmati, ci afisati la vazul tuturor langa randuri de multe ori banale… Cred ca in ambele cazuri au fost/ sunt incalcate niste drepturi… moartea ar trebui sa fie o chestiune privata, nu ceva pe care toti il pot afla…

Revenind la pagina principala, mai jos, urmeaza si efortul de promovare al webmasterului: MDS T-Shirts Now on Sale! (Tricouri MDS acum puse in vanzare), sau Add MyDeathSpace.com to your friend’s list on MySpace! (Adauga MDS pe lista amicilor MySpace) . Daaa, facand cel din urma sigur n-o sa-mi alung urmatorii vizitatori! Chiar deloooc… desi… daca stau sa ma gandesc, lumea e plina de freaks…

Mai jos, un video de pe youtube, continand si un interviu cu creatorul site-ului.

Mie una, nu mi-ar place sa se afle toate detaliile sfarsitului meu. Cel putin nu de straini, care viziteaza acest site si unii mai si lasa apoi condoleante sirupoase cand colo nici nu au cunoscut persoana care a decedat.

Cand oamenii au reactionat la site spunand: „Exploatati mortii”, Mike Patterson, creatorul site-ului a raspuns: „Nu facem nimic gresit sau ilegal”. Ilegal nu este, dar daca e gresit sau nu… pai acest lucru e discutabil. Poate ar fi mai ok daca stirile legate de moartea unei persoane ar fi trimise site-ului de catre familia celui decedat, si nu de oricine care a auzit o barfa, dar chiar si asa…

Pana la urma, chiar toti au parte de cele 15 minute de faima. Fie cat timp sunt in viata, fie dupa ce au murit. Fie ca ar fi fost de acord cu acest lucru, fie ca nu.

Pana acum nu m-am intrebat, atunci cand vizitam profilul cuiva, daca persoana respectiva mai traieste sau nu… dar vad ca acum sunt locuri de unde poti afla…

Oricum, pe MySpace nu cred ca o sa-mi fac vreodata profil…

Ieri dimineata, cand am respins idea de a-mi petrece iar intreaga zi pierzand vremea aiurea, m-am gandit sa mai citesc cate ceva pe net, poate vreo informatie importanta ma va salva in viitor Si astfel, am dat peste: -.-. — -.. ..- .-.. / — — .-. … . aka Codul Morse.

Inca de pe vremea cand eram mica ma interesau sirurile de sunete prin care comunicau pilotii sau cei din armata in filmele de razboi/actiune. Din simple bipuri ieseau fraze: bip-bip-bip-dah-dah-dah-bip-bip-bip si deja se stia ca cineva/ceva este in pericol, sunetele insemnand SOS. Ma gandeam: ce metoda inteligenta, care o fi smecheria? Ei, multumita inventiei numite internet, am dat peste niste site-uri, de unde oricine poate invata codul morse. Si ghici ce? Nici nu-i asa de complicat pe cum credeam. Ai nevoie doar de desenul de mai jos. (Te poti lipsi de acesta doar in cazul in care folosesti translatorii de pe net)

In codul morse, exista 2 tipuri de sunete: Eu le voi numi bip (.) si dah( – ).

Pornesti de la start si cobori pana la litera pe care o cauti. De fiecare data cand litera cautata care este in dreapta literei precedente, notezi un punct, acesta corespunzand semnului sonor bip, iar daca litera cautata este in stangul literei precedente, notezi o linie corespunzand semnului sonor dah. Literele sunt despartite de space, iar cuvintele de “/”

Sa luam urmatorul exemplu: “Vreau bere”

Primul cuvant: vreau

Prima litera: V

Pornim deci de la Start.

De la start, la dreapta spre E, notam . (bip) De la E, la dreapta, spre I, notam . (bip) De la I, la dreapta, spre S, notam . (bip) De la S, la stanga, spre V, notam - (dah) -> V = …-

A doua litera: R

Iar incepem de la inceput, de la Start De la start, la dreapta spre E, notam . (bip) De la E, la stanga, spre A, notam - (dah) De la A, la dreapta, spre R, notam . (bip) -> R = .-.

A treia litera: E

De la Start, la dreapta, spre E, notam . (bip) -> E = .

A patra litera: A

De la Start, la dreapta spre E , notam . (bip) De la E, la stanga, spre A, notam -(dah) -> A = .-

A cincea litera: U

De la start, la dreapta spre E , notam . (bip) De la E, la dreapta, spre I, notam . (bip) De la I, la stanga, spre U , notam – (dah) -> U = .. -

Avem primul cuvant:

…- .-. . .- ..-

Al doilea cuvant: bere

B= de la start la stanga, spre T – notam – De la T la dreapta , spre N – notam . De la N la stanga spre D – notam . Si de la D la dreapta spre B – notam . -> B = -…

Si astfel, avem al doilea cuvant cu E si R gasite inainte:

-… . .-. .

Apasa play pe acest site sa si auzi mesajul.

In cazul in care nu ai chef nici de cautat literele dupa modelul de mai sus, si nici nu vei vrea sa pornesti compului, ai mai jos abecedarul morse… copiaza-l & have fun

Linkuri despre Morse: http://www.morse.ro si http://morsecode.scphillips.com/

I was on a trip this week-end at the Soimos fort in Lipova/ Arad county with some of my friends in the week-end, and took some pictures with my modest little camera It might not be Fuji, or Canon, but the little sucker does some good pics – said its modest owner

Back to the fort. It was built in 1278, as a defense against the Tatar invasion, and was rebuilt by leader Iancu of Hunedoara (1440 – 1446) at the end of the first half of the 14th century. Later on it is fortified and changed into the style of the Renaissance, when the fort becomes the residence of Transylvania’s prince(1541) . After 1788 it becomes a ruin, being abandonned by the Austrian garnison.

Click on the pics to see them in a higher resolution.

1) A very tired dog, seen from behind a fence, on our way towards the fort

2) The fort from a distance

3) A very friendly horse, which let us pet him!!!

4) A view seen from the ruins

5) The town of Radna

6) Some pillars with yet unsolved significance

Toti ne mai uitam din cand in cand in oglinda si suntem nemultumiti de ceea ce vedem. Reflectia cu cearcane sau cosuri nu incanta ochii nimanui, sa nici nu vorbim de o dimineata cu mahmureala, dupa un wild night de distractie. Dar astea sunt chestii temporale, si doar nu poti fi nedormit/in pubertate/obosit mereu. Problema se iveste cand zi dupa zi, vezi ceva la tine ce iti displace. Nu cred ca exista cineva care sa nu se fi intrebat vreodata oare cum ar arata cu un nas mai mic sau buze mai pline, fara urechi clapauge sau barbie dubla. So… what would it be? Sani mai mari sau fund mai mic? Si de asta s-au inventat operatiile estetice. Ca cei care nu au fost inzestrati de la Mama Natura cu un fizic placut, sa poata arata si ei mai bine. Asta daca le permite pusculita.

Dar mai nou, moda este sa-ti faci operatie fie ca ai nevoie de ea, fie ca nu. Why, oh God, why? De ce sa incerci sa rezolvi o problema daca ea nu exista? Oh and it gets better… Unii isi fac aceste operatii de atatea ori, de care ori isi fac cumparaturile. La ce se gandesc oamenii astia? Vor cu tot dinadinsul sa socheze, sau nu primesc destule complimente?

Nu cred in „Micile imperfectiuni ne fac mai speciali/ deosebiti/frumosi/whatever“, de asta nici nu sunt impotriva acestor operatii, si in plus, niciodata nu se stie ce va aduce viitorul … insa ce e prea mult, strica.

Mai jos puteti vedea unii care au cam exagerat cu lifting-ul, implanturile si albirea pielii.

Atentie! Poate cauza pierderea poftei de mancare.

Donatella Versace- creatoare de moda. La 53 de ani, dar aratand de 70

Michael Jackson – No comment….

Jocelyn Wildenstein – cunoscuta drept Lion Queen, Cat Woman, sau The Bride of Wildenstein

Joan Rivers – incercand sa-si ascunda varsta.. cand colo mai putin si ascunde faptul ca e o fiinta omeneasca

Pete Burns – solistul trupei Dead or Alive. Chiar ma doare inima cand vad ce radical s-a schimbat intr-un … aaa… intr-o… hmm… (?!!!)

Courtney Love – Vaduva lui Kurt Cobain intr-un downfall cauzat de mana ei… si cred ca nici drogurile n-au prea ajutat-o….

Jackie Stallone – Mama lui Sylvester Stallone – pacat ca puterile ei magice nu i-au adus si o operatie estetica reusita

Melanie Griffith – Odata cu imbatranirea vin si buzele… noi da, frumoase ba.

Si aici se incheie turul before-after. Deci oricat de urat/urata ai fi, gandeste-te si la riscul de a ajunge si mai si… ) Cat despre pozele pe care le vezi in reviste… nu uita ca acelea sunt retusate din nou si din nou sa arate bine. Perfectiune nu exista, asa ca.. invata sa te simti bine in pielea ta. Cel/cea care te va place te va place asa cum esti!

Cu siguranta s-au schimbat lucrurile de pe vremea lui Da Vinci. Incet dar sigur, pensula devine mouse, paleta tastatura, sevaletul monitor, iar culorile coduri simple. Treptat, pictura devine o creatie facuta nu pe panza, ci pe computer, expozitiile devin linkuri pe net, iar talentul… ei bine, talentul ramane talent, insa nuantat cu o pricepere la informatica. Mai bine zis pricepere la softurile de genul 3D Studio Max, Poser, Mudbox, Adobe Photoshop etc.

In afara de picturile lui Van Gogh si Salvador Dali, nu am fost niciodata in stare sa recunosc creatiile mai putin cunoscute ale altor pictori. Si nici nu am stiut sa leg doua linii astfel incat sa si semene cu ceva, sau sa arate bine. Orele de desen din generala erau doar ocazii pentru a mazgali ceva sau, in cel mai bun caz, pe cineva Cand portretul colegului meu a ajuns, si aici il citez pe proful de desen, sa semene cu Elena Ceausescu, atunci am realizat ca desenul nu e nicidecum punctul meu forte. Nici macar in Paintul Windowsului, ce sa mai zic de Corel si altele. Dar imi place arta, si cat timp exista creatii care sa-mi incante ochii, ce sa-mi mai pese de propria-mi (ne)pricepere?

Ma intreb, oare in ziua de azi, care forma a desenului este mai apreciata, mai cautata? Cand aproape totul se face cu ajutorul computerului, si ne indreptam spre spatii virtuale, multi nu se mai uita la ce agata pe perete, ci la ce au pe desktop pus ca wallpaper. Dar mie imi plac lucrurile pe care le si pot atinge, pe care le pot vedea fara sa am computerul pornit, care sunt unice, si nu scoase la imprimanta pe o foaie A4. In cazul celor facute cu programe, doar cu ajutorului unui click, o poza poate sa aibe mii de efecte: sa para schita, pictura, desen facut cu creion, tus sau acuarele, transformand un singur desen in alte sute de tipuri de arta, reprezentand linie cu linie, acelasi lucru in timp ce, un desen facut de mana, nu va putea fi refacuta cu alte materiale niciodata in asa fel incat sa arate ca originalul. Va ramane vesnic doar o copie.. Si in plus, de ce talent ai nevoie ca sa alegi o optiune? Poti fi un incepator si poti invata lucrurile usoare doar uitandu-te la tutoriale… dar pentru a picta un tablou, e nevoie de mult mai multa pricepere, mai multa munca si ambitie. Daca esti pictor, poate vei invata si chiar te vei pricepe sa lucrezi in Max, dar invers, mai greu …

Pentru cei care lucreaza cu software-urile aceastea de ani buni , kudos to you, dar…

Poate sunt eu old-school… Oricum, gusturile nu se discuta, nu?

(Se aplica:P )

I’ve just had it with learning about another musician’s (early) death. I mean for how long are they going to drop like flies? I’ve made a new album on my hi5 profile with a few dead musicians, and out of 20, 9 died because of an OD, 2 because of suicide, 3 in a vehicle accident, and the remaining 6 by other not less irritating reasons. Come on already, can’t anybody learn from the past? Sex, drugs & rock’n’roll = a big Molotov cocktail waiting to blow up in our face… no wonder when people hear about rock, they think about junkies and depressed , angry musicians. I’m starting to have enough of listening to great bands thinking, wow, what a great voice, what a great guitar solo, just to realize that I’ll never hear/see new materials with that great talent ever again.

Below you can see a screen shot with musicians and their official cause of death. In the cases where no autopsy was performed, I wrote the general conception. I have to mention though, that by official cause, I don’t necessarily understand true cause. As in the case of The King, a mixture of ten prescribed drugs is cited on many websites as the real reason of his passing. And let’s not forget the infamous Kurt Cobain conspiracy, according to which, he was murdered. (See here for more information)

Oh I don’t know, maybe we just have to be grateful for the legacy they left behind, and hope for a better future. Until then, let’s all head-bang/dance/ listen to the music they created, and remember them by passing their disks, CDs, DVDs to the next generation…

RIP Legends!

Yours truly

Rar iti mai este dat in ziua de azi sa vezi un film care, bazat pe o intamplare adevarata, sa si reflecte acuratetea evenimentelor, si sa-ti si ramana in minte pentru o buna perioada de timp. Into the Wild este o adaptare dupa cartea lui Jon Karuser cu acelasi nume, si prezinta aventurile lui Christopher McCandless, care, neechipat adecvat, hotaraste sa duca o viata de solitar in salbaticia Alaskai. De ce, un tanar de 22 de ani cu un viitor stralucit in fata ar lua o astfel de decizie? Da, viata e de ***** de multe ori si avem nevoie de “quality-time” privat si sa mai schimbam peisajul din cand in cand, dar de la a pleca intr-o excursie departe de ochii tuturor, fara ca nimeni sa stie unde esti pana la a te zbate pentru supravietuire cand nimeni nu te obliga sa stai intr-un mediu atat de ostil, nu mai este ceva de admirat, ci, hai sa recunoastem, este.. o tampenie.

SPOILER

Ajuns in Fairbanks, Alaska pe 27.04.1992 , Christopher McCandless (dandu-se Alexander Supertramp) moare la varsta de 24 de ani pe 18.08, infometat si singur, avand doar 31 de kilograme. (Unele surse citeaza otravirea drept cauza de deces )

SPOILER

Si totul pentru ce? Am ajuns in acest punct al evolutiei, (daca se poate numi evolutie) in care intr-adevar, am ajuns sa fim plini de prejudecati, si sa infingem bete in roatele celuilalt doar ca sa ne mearga noua bine, in timp ce masinariile si gadgeturile ajung sa ne controleze viata. Dar sa ajungem in asa fel dezamagiti de lume incat sa ne intoarcem la primitivitate, insemnand sa ne vanam singuri mancarea, si sa punem apa la soare ca sa avem apa calda mi se pare prea de tot. Si asta la 22 de ani? Cum ar putea crede un om de 22 de ani ca le-a vazut si le-a trait pe toate?

Dar sa ne intoarcem la film. Interpretarea actorilor Jena Malone, si William Hurt este impresionanta, cat despre cea al actorul principal, Emile Hirsch, mi s-a parut putin fortata, dar hei, a primit premii si nominalizari pentru acest rol, asa ca…

Regizat de Sean Penn, filmul ne duce de-a lungul calatoriei lui McCandless spre personaje interesante, si spre locuri pitoresti, acompaniate de muzica si vocea lui Eddie Vedder (solistul trupei Pearl Jam), care accentuaza de fiecare data starea personajului principal, lucru necesar, desi, la sfarsitul filmului, parca tot nu am reusit sa-l cunoastem pe McCandless. Ca in orice film american, si nudul trebuie sa fie prezent, in acest caz de doi turisti (dusi cu pluta putin spus) – o pereche daneza , scena care mi s-a parut total irelevanta.

Dar in orice caz, filmul merita vazut. Si oricat am critica deciziile lui McCandless, si-a propus ceva si si-a dus planul pana la capat. Putini fac asta. Dar el, a gustat libertatea totala.

In final, va las cu melodia lui Eddie Vedder, care a castigat globul de aur. Guaranteed de pe soundtrackul filmului.