Into the Wild (and reasons why)

Rar iti mai este dat in ziua de azi sa vezi un film care, bazat pe o intamplare adevarata, sa si reflecte acuratetea evenimentelor, si sa-ti si ramana in minte pentru o buna perioada de timp. Into the Wild este o adaptare dupa cartea lui Jon Karuser cu acelasi nume, si prezinta aventurile lui Christopher McCandless, care, neechipat adecvat, hotaraste sa duca o viata de solitar in salbaticia Alaskai. De ce, un tanar de 22 de ani cu un viitor stralucit in fata ar lua o astfel de decizie? Da, viata e de ***** de multe ori si avem nevoie de “quality-time” privat si sa mai schimbam peisajul din cand in cand, dar de la a pleca intr-o excursie departe de ochii tuturor, fara ca nimeni sa stie unde esti pana la a te zbate pentru supravietuire cand nimeni nu te obliga sa stai intr-un mediu atat de ostil, nu mai este ceva de admirat, ci, hai sa recunoastem, este.. o tampenie.

SPOILER

Ajuns in Fairbanks, Alaska pe 27.04.1992 , Christopher McCandless (dandu-se Alexander Supertramp) moare la varsta de 24 de ani pe 18.08, infometat si singur, avand doar 31 de kilograme. (Unele surse citeaza otravirea drept cauza de deces )

SPOILER

Si totul pentru ce? Am ajuns in acest punct al evolutiei, (daca se poate numi evolutie) in care intr-adevar, am ajuns sa fim plini de prejudecati, si sa infingem bete in roatele celuilalt doar ca sa ne mearga noua bine, in timp ce masinariile si gadgeturile ajung sa ne controleze viata. Dar sa ajungem in asa fel dezamagiti de lume incat sa ne intoarcem la primitivitate, insemnand sa ne vanam singuri mancarea, si sa punem apa la soare ca sa avem apa calda mi se pare prea de tot. Si asta la 22 de ani? Cum ar putea crede un om de 22 de ani ca le-a vazut si le-a trait pe toate?

Dar sa ne intoarcem la film. Interpretarea actorilor Jena Malone, si William Hurt este impresionanta, cat despre cea al actorul principal, Emile Hirsch, mi s-a parut putin fortata, dar hei, a primit premii si nominalizari pentru acest rol, asa ca…

Regizat de Sean Penn, filmul ne duce de-a lungul calatoriei lui McCandless spre personaje interesante, si spre locuri pitoresti, acompaniate de muzica si vocea lui Eddie Vedder (solistul trupei Pearl Jam), care accentuaza de fiecare data starea personajului principal, lucru necesar, desi, la sfarsitul filmului, parca tot nu am reusit sa-l cunoastem pe McCandless. Ca in orice film american, si nudul trebuie sa fie prezent, in acest caz de doi turisti (dusi cu pluta putin spus) – o pereche daneza , scena care mi s-a parut total irelevanta.

Dar in orice caz, filmul merita vazut. Si oricat am critica deciziile lui McCandless, si-a propus ceva si si-a dus planul pana la capat. Putini fac asta. Dar el, a gustat libertatea totala.

In final, va las cu melodia lui Eddie Vedder, care a castigat globul de aur. Guaranteed de pe soundtrackul filmului.